Analiza Anticorpi antifosfolipidici IgG | Clinica Sante

Anticorpi antifosfolipidici IgG

220 MDL 187 MDL

Analiza pentru detectarea anticorpilor antifosfolipidici de tip IgG este asociată cu domeniul imunologiei și este utilizată pentru evaluarea prezenței acestor anticorpi în sângele pacientului. Anticorpii antifosfolipidici IgG sunt o clasă de anticorpi specifici care pot ataca fosfolipidele, componente ale membranelor celulare. Acești anticorpi pot fi implicați în diverse condiții medicale, cum ar fi sindromul antifosfolipidic (APS).

Sindromul antifosfolipidic este o tulburare autoimună în care organismul produce anticorpi împotriva propriilor fosfolipide, ceea ce poate duce la tulburări de coagulare, formarea de cheaguri de sânge și alte complicații vasculare.

Această analiză poate fi utilizată pentru diagnosticarea sau monitorizarea APS sau a altor afecțiuni asociate cu anticorpii antifosfolipidici IgG.

10 boli când se recomandă Anticorpi antifosfolipidici IgG

Anticorpii antifosfolipidici IgG sunt asociați cu mai multe boli autoimune și tulburări de coagulare. Iată 10 boli sau condiții pentru care se recomandă analiza anticorpilor antifosfolipidici IgG:

  1. Sindromul antifosfolipidic: Această afecțiune autoimună este caracterizată de prezența anticorpilor antifosfolipidici și poate duce la coagulare excesivă și complicații vasculare.
  2. Lupusul eritematos sistemic (LES): Pacienții cu LES pot dezvolta anticorpi antifosfolipidici IgG, ceea ce crește riscul de tromboză și complicații vasculare.
  3. Tromboza venoasă profundă (TVP): Anticorpii antifosfolipidici IgG pot fi prezenți în sângele pacienților cu TVP, o afecțiune caracterizată de cheaguri de sânge în venele profunde ale membrelor.
  4. Embolia pulmonară: Pacienții cu embolie pulmonară, o afecțiune în care cheaguri de sânge ajung la arterele pulmonare, pot avea anticorpi antifosfolipidici IgG.
  5. Trombocitopenie imună: Această condiție este caracterizată de distrugerea anormală a trombocitelor și poate fi asociată cu anticorpi antifosfolipidici.
  6. Boala Behçet: Această boală inflamatorie poate implica vasele de sânge și, în unele cazuri, poate duce la dezvoltarea de anticorpi antifosfolipidici.
  7. Trombocitopenia trombotică idiopatică (TTI): TTI este o tulburare caracterizată de coagulare excesivă și poate fi asociată cu anticorpi antifosfolipidici.
  8. Boala de colagen: Diverse boli de colagen, precum sindromul CREST (calcinosis, fenomen Raynaud, disfagie, sclerodactilie, telangiectazii) pot fi asociate cu prezența anticorpilor antifosfolipidici.
  9. Artrita reumatoidă (AR): Pacienții cu AR pot dezvolta anticorpi antifosfolipidici, care pot influența severitatea bolii și complicațiile vasculare.
  10. Boala Crohn: În cazuri rare, pacienții cu boala Crohn pot dezvolta anticorpi antifosfolipidici IgG, deși această asociație nu este complet înțeleasă.

Este important să rețineți că prezența anticorpilor antifosfolipidici IgG poate crește riscul de coagulare excesivă și complicații vasculare. Diagnosticul și interpretarea rezultatelor trebuie făcute de către un specialist medical, iar acești anticorpi pot fi folosiți în contextul diagnosticării și gestionării pacienților cu tulburări de coagulare și boli autoimune.

5 simptome când se recomandă Anticorpi antifosfolipidici IgG

  • Tromboză recurentă: Pacientul poate avea istoric de cheaguri de sânge în diferite părți ale corpului, cum ar fi picioarele sau plămânii.
  • Pierderi repetate de sarcină: Femeile pot experimenta avorturi spontane repetate sau pierderi de sarcină în stadii timpurii.
  • Căderi inexplicabile de plachetă: Nivelurile scăzute de plachete pot fi un simptom, ceea ce poate duce la sângerări neașteptate sau echimoze.
  • Boală autoimună asociată: Unele persoane cu anticorpi antifosfolipidici pot dezvolta, de asemenea, alte afecțiuni autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic (LES).
  • Complicații neurologice: Pot apărea probleme neurologice, cum ar fi accidente vasculare cerebrale sau tulburări cognitive, ca urmare a afectării vaselor de sânge.

Aceste simptome pot indica necesitatea unei analize pentru a confirma prezența anticorpilor antifosfolipidici și pentru a ghida tratamentul adecvat în funcție de diagnostic.