Analiza pentru detectarea anticorpilor antinucleari (ANA) prin factor antinuclear pe celule Hep2, utilizând tehnică de imunofluorescență indirectă și titrare, este asociată cu domeniul imunologiei. Această analiză este utilizată pentru identificarea anticorpilor care reacționează împotriva propriilor celule și țesuturi ale organismului.
Anticorpii antinucleari sunt asociați cu diverse afecțiuni autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic (LES) și alte colagenoze. Testul ANA este util în diagnosticarea și monitorizarea acestor boli autoimune, oferind informații despre reactivitatea sistemului imunitar față de componentele nucleare ale celulelor.
10 boli când se recomandă analiza ANA
Anticorpii antinucleari (ANA) sunt utilizați pentru a detecta reacțiile anormale ale sistemului imunitar împotriva propriilor țesuturi ale organismului. Aceștia sunt deseori verificați în cazul mai multor boli autoimune și afecțiuni reumatologice. Iată 10 boli pentru care se recomandă analiza ANA (factor antinuclear pe celule Hep2, Imunofluorescență indirectă - titrare):
- Lupus eritematos sistemic (LES): Un rezultat ANA pozitiv este adesea asociat cu LES, o boală autoimună care poate afecta multiple organe, cum ar fi pielea, articulațiile, rinichii și sistemul nervos.
- Sclerodermia sistemică: ANA sunt frecvent crescuți la pacienții cu sclerodermie sistemică, o boală autoimună care provoacă îngroșarea pielii și afectarea organelor interne.
- Sindromul Sjögren: Pacienții cu sindromul Sjögren, o afecțiune caracterizată de uscăciunea ochilor și gurii, pot prezenta ANA pozitivi.
- Miastenia gravis: ANA pot fi pozitivi la unii pacienți cu miastenia gravis, o tulburare neuromusculară care afectează mușchii.
- Artrita reumatoidă (AR): Deși AR are proprii săi markeri autoimuni, un rezultat ANA pozitiv poate fi întâlnit la unii pacienți cu această boală autoimună care afectează articulațiile.
- Hepatita autoimună: ANA sunt adesea ridicați la pacienții cu hepatită autoimună, o afecțiune în care sistemul imunitar atacă ficatul.
- Polimiozita și dermatomiozita: Aceste boli musculare inflamatorii pot avea ANA pozitivi la unii pacienți.
- Boala mixtă a țesuturilor conjunctive: Aceasta este o afecțiune care prezintă caracteristici ale mai multor boli autoimune, inclusiv LES, sclerodermie și polimiozită.
- Vasculita sistemică: Vasculitele sunt inflamații ale vaselor de sânge și pot fi asociate cu ANA crescuți în unele cazuri.
- Tiroidita Hashimoto: ANA pot fi ridicați la unii pacienți cu tiroidită Hashimoto, o afecțiune autoimună care afectează tiroida.
Un rezultat ANA pozitiv poate fi un indicator al unor tulburări autoimune, dar diagnosticul final depinde de simptomele și de rezultatele altor teste și investigații medicale. Medicul va interpreta aceste rezultate în contextul clinic specific al fiecărui pacient.
5 simptome când se recomandă analiza ANA
- Oboseală persistentă: Oboseala severă și persistentă poate fi un semn al unor afecțiuni autoimune, cum ar fi lupusul.
- Dureri articulare și musculare: Disconfortul constant în articulații și mușchi poate fi asociat cu inflamații cauzate de boli autoimune.
- Erupții cutanate neexplicate: Prezența erupțiilor cutanate sau a modificărilor pielii, cum ar fi roșeața și descuamarea, poate fi legată de boli autoimune, cum ar fi lupusul sau dermatomiozita.
- Sensibilitate la soare: Pacienții care dezvoltă reacții cutanate sau exacerbarea simptomelor în urma expunerii la soare pot necesita analiza ANA, deoarece aceasta poate fi asociată cu lupusul eritematos sistemic.
- Probleme cu organele interne: Simptomele care afectează organele interne, cum ar fi rinichii, ficatul sau plămânii, pot indica afecțiuni autoimune, iar analiza ANA poate fi utilă în stabilirea unui diagnostic.
Este important să reținem că aceste simptome sunt generale, iar analiza ANA este doar unul dintre pașii în diagnosticarea unei afecțiuni autoimune. Un specialist medical va evalua întreaga imagine clinică și va solicita diverse teste în funcție de simptomele specifice ale fiecărui pacient.