Bilirubina indirecta:această analiză se încadrează în domeniul medical al patologiei hepatice și a bolilor de metabolism. Bilirubina indirectă reprezintă o altă componentă a bilirubinei totale și este asociată cu afecțiuni cum ar fi anemia hemolitică sau afecțiuni hepatice.
10 boli când se recomandă Bilirubina Indirecta
Analiza bilirubinei indirecte este folosită pentru diagnosticarea mai multor boli și afecțiuni ale ficatului și sistemului hematologic. Iată zece boli pentru care se recomandă măsurarea bilirubinei indirecte:
- Hepatita virală: Infecții virale, precum hepatita B sau C, pot afecta ficatul și duce la creșterea nivelului de bilirubină indirectă.
- Ciroza hepatică: Ciroza este o afecțiune cronică a ficatului caracterizată prin deteriorarea acestuia și poate provoca acumularea de bilirubină indirectă.
- Boala hemolitică: Aceasta include afecțiuni precum anemia hemolitică, care determină distrugerea anormală a globulelor roșii și, prin urmare, creșterea bilirubinei indirecte.
- Sferocitoza ereditară: Este o boală genetică care duce la formarea de globule roșii anormale, ceea ce poate provoca creșterea bilirubinei indirecte.
- Deficit de G6PD (glucozo-6-fosfat dehidrogenază): Este o afecțiune genetică care poate cauza anemie hemolitică și creșterea bilirubinei indirecte în răspuns la anumite trigger-uri, cum ar fi medicamentele sau infecțiile.
- Boala Gilbert: Este o afecțiune genetică comună care afectează metabolismul bilirubinei, ducând la nivele crescute de bilirubină indirectă în sânge.
- Sindromul Crigler-Najjar: Este o boală rară care determină un deficit sever de enzimă care transformă bilirubina indirectă în bilirubina directă, cauzând acumularea periculoasă de bilirubină indirectă.
- Obstrucția căilor biliare: Orice afecțiune care blochează fluxul normal al bilei din ficat în intestin, cum ar fi pietrele la vezica biliară sau tumori, poate provoca creșterea bilirubinei indirecte.
- Boala ficatului gras non-alcoolic: Acestă afecțiune, asociată cu acumularea de grăsime în ficat, poate duce la creșterea bilirubinei indirecte în unele cazuri.
- Hemoliză indusă de medicamente: Anumite medicamente pot determina distrugerea anormală a globulelor roșii, ceea ce poate crește nivelul de bilirubină indirectă.
Este important să rețineți că diagnosticul unei boli sau afecțiuni se bazează adesea pe o combinație de factori, inclusiv analizele de sânge, simptomele pacientului și istoricul medical. Un medic specialist este cel mai calificat să interpreteze rezultatele analizelor și să stabilească un diagnostic adecvat.
5 simptome când se recomandă Bilirubina Indirecta
- Icterus (colorație galbenă a pielii și ochilor): Dacă pacientul prezintă o colorație galbenă la nivelul pielii și al ochilor, acesta ar putea fi un semn al acumulării de bilirubină în organism.
- Urină închisă la culoare: Bilirubina în exces poate duce la colorarea urinei într-o nuanță mai închisă, adesea asociată cu culoarea maro închis sau portocaliu închis.
- Febră și oboseală: Problemele hepatice pot cauza simptome generale precum febră și oboseală. În cazul unui dezechilibru al bilirubinei, aceste simptome pot apărea.
- Durere abdominală sau disconfort: Uneori, acumularea de bilirubină poate fi asociată cu afecțiuni hepatice sau biliare, manifestându-se prin durere sau disconfort în zona abdominală superioară dreaptă.
- Modificări ale funcției hepatice în analizele de sânge: Testele hepatice anormale, cum ar fi creșterea nivelurilor de enzime hepatice, pot indica probleme în funcționarea ficatului și pot fi un indicator pentru necesitatea unei analize de bilirubină indirectă.
În cazul oricăror simptome persistente sau preocupante, este întotdeauna recomandat să consulți un medic pentru evaluare și diagnostic adecvat.