D-Dimerii sunt fragmente de fibrină care rezultă din degradarea cheagurilor de sânge. Analiza cantitativă a D-dimerilor măsoară nivelul acestor fragmente în sânge și este utilizată pentru evaluarea proceselor de coagulare și fibrinoliză.
Nivelele crescute ale D-dimerilor pot fi asociate cu diverse condiții, inclusiv tromboză venoasă profundă, embolie pulmonară, sau alte tulburări care implică formarea și dezintegrarea cheagurilor de sânge.
Analiza D-dimerilor este adesea folosită în domeniul hematologiei și în evaluarea pacienților cu suspiciune de coagulare anormală sau afecțiuni trombotice. Analiza D-dimerilor (cantitativă) este adesea folosită pentru a evalua prezența sau probabilitatea unor boli și afecțiuni, în special cele legate de coagularea sângelui și tromboză. Iată 10 boli sau situații pentru care se poate recomanda analiza D-dimerilor:
10 boli pentru care se recomandă analiza D-dimerilor
- Tromboză venoasă profundă (TVP): Analiza D-dimerilor poate ajuta la diagnosticarea TVP, o afecțiune în care se formează cheaguri de sânge în venele profunde ale membrelor.
- Embolie pulmonară (EP): D-dimerii pot fi utilizați pentru a susține diagnosticul de EP, o condiție în care cheaguri de sânge se deplasează către plămâni.
- Coagulopatii de diseminare intravasculară (CID): Aceasta este o afecțiune caracterizată de coagularea excesivă în întregul corp și poate determina creșterea nivelului de D-dimeri în sânge.
- Infarct miocardic acut (IMA): În cazul unui atac de cord, nivelurile de D-dimeri pot crește din cauza leziunii miocardice și a procesului de coagulare.
- Accident vascular cerebral (AVC): AVC-urile ischemice pot cauza eliberarea de D-dimeri în sânge din cauza formării cheagurilor.
- Boala arterială periferică (BAP): Pacienții cu BAP, care implică îngustarea arterelor periferice, pot prezenta, uneori, niveluri crescute de D-dimeri.
- Trombofilie: D-dimerii pot fi măsurați pentru a evalua riscul de trombofilie, o predispoziție genetică pentru formarea cheagurilor de sânge.
- Cancer: Anumiți pacienți cu cancer pot avea niveluri crescute de D-dimeri din cauza interacțiunii dintre cancer și coagularea sângelui.
- Insuficiență cardiacă congestivă (ICC): În unele cazuri, nivelurile de D-dimeri pot crește la pacienții cu ICC din cauza stazei venoase.
- Sarcină: În timpul sarcinii, nivelurile de D-dimeri pot crește ușor, dar acest lucru este considerat normal în absența altor simptome sau semne de complicații.
Este important de reținut că nivelurile de D-dimeri pot crește și în alte situații, cum ar fi după intervenții chirurgicale sau traumatisme. Diagnosticarea și interpretarea nivelurilor de D-dimeri trebuie efectuate întotdeauna de către un profesionist medical calificat, iar aceste niveluri trebuie corelate cu istoricul medical și simptomele pacientului pentru a stabili un diagnostic precis.
5 simptome când se recomandă analiza D-dimerilor
- Durere în piept: Dacă pacientul prezintă durere sau disconfort în zona pieptului, acest lucru poate indica o posibilă problemă cardiovasculară sau chiar o embolie pulmonară, care implică formarea de cheaguri de sânge.
- Dispnee (dificultate în respirație): Dificultatea în respirație sau respirația accelerată pot fi simptome ale unei embolii pulmonare sau ale altor afecțiuni care pot fi asociate cu tulburări de coagulare.
- Umflarea și durere la nivelul membrelor inferioare: Cheagurile de sânge pot provoca umflarea și durere în zona membrelor inferioare. Pacienții care prezintă aceste simptome pot beneficia de analiza D-dimerilor pentru a evalua riscul de formare a cheagurilor.
- Istoric familial de tromboză: Dacă pacientul are un istoric familial de tulburări de coagulare sau de tromboză, acesta poate fi un factor de risc și poate justifica efectuarea analizei D-dimerilor în scop preventiv.
- Sângerare inexplicabilă: Unele afecțiuni care afectează coagularea sângelui pot duce la sângerări neașteptate sau dificil de explicat. În astfel de cazuri, analiza D-dimerilor poate oferi informații despre starea coagulării sângelui.
Este important să rețineți că aceste simptome nu sunt exclusiv legate de tulburările de coagulare și că un medic va evalua întotdeauna contextul clinic al pacientului înainte de a decide asupra necesității analizei D-dimerilor.